bloody_woods_by_jump_button

Bloody Wood (Part 1)


Partea 1

Ajunsesem deja de 20 de minute în gară. Un singur bec, într-un colţ, încerca să arunce spre cimentul peronului un fascicul slab, cât să atragă atenţia că acolo este o gară. Călătorii ce coborâseră odată cu mine dispăruseră repede în umbra nopţii de toamnă. Încă aşteptam.

După încă 30 de minute aud un zgomot de paşi undeva în stânga mea. Nu puteam să văd cine e.

„Hmmmm” aud o voce ce încerca să îşi facă simţită prezenţa.

Mă straduiec să tai întunericul cu vederea îngustându-mi ochii.

„Cine-i acolo?” am întrebat speriată.

„Ce caută o domnişoară aşa…dichisită…în locul ăsta uitat de lume?” a spus vocea încercând să fie cât mai mieroasă.

„Dar acesta nu este un loc uitat de lume. Este gara Rur.” am spus încrezătoare în informaţiile mele.

„Ha…eşti chiar aşa sigură? Uită-te pe tăbliţa de deasupra gării, fetiţo.” spuse vocea uşor batjocuritor.

Am vrut să fac câţiva paşi şi să citesc scrisul de pe tăbliţa, dar mi-a fost teamă să ies de sub fasciculul de luimina.

„Dar tu cine eşti?”.

„Eu…Ai auzit de călăreţul fără cap?”

„Da. Dar astea-s poveşti?” am spus încercând să par sigură pe mine.

„Eu sunt hoţul fără nume, mică Julieta” a răspuns el, accentuându-mi numele.

„De unde îmi ştii numele?” am întrebat trădând o curiozitate împletită cu teamă.

Nu mi-a mai răspuns. Am auzit din nou paşii, dar de data aceasta îndepărtându-se.

„Ne mai vedem, fetiţo. Să dormi bine”

Când nu am mai auzit nici un sunet am ieşit de sub lumina slabă a becului şi am citit ce scria pe tăbliţa de deaspura gării „Bloody Wood”.

best-films-about-loneliness

Lucruri pe care le poti face când ești singur +o recomandare


Dacă nu ești într-o relație nu înseamnă că ești singur/ă. Te ai pe tine. Și acum este momentul potrivit să îți acorzi TOATĂ antenția, să te descoperi, să investești în tine și să te dezvolți. Sunt o mulțime de lucruri pe care le poți face când ești singur/ă. Eu ți-am făcut o listă cu sugestii plus o recomandare ce sper să te ajute.

  1. plimbările lungi, de unul singur, în natură (indiferent de anotimp) te ajută să te concentrezi pe gândurile și dorințele tale;
  2. yoga! Ai nevoie doar de un covoraș pentru a te lăsa dus/ă de val. Yoga te ajută să te eliberezi de gândurile reziduale și să te apropii de sursa ta;
  3. ai mers vreodată singur/ă la un film sau la o piesă de teatru? Acum e momentul să încerci.
  4. maraton de filme!
  5. călătorește. Fixează-ți obiective, strânge bani și pleacă. Călătoriile sunt provocatoare. Poți merge oriunde vrei. Dacă îți e teamă să pleci singur/ă ia cu tine cea mai bună/ cel mai bun prieten.
  6. adoptă un animal de casă. Acesta te va aștepta și te va înveseli când ajungi acasă.
  7. învață să gătești sau experimentează rețete noi. Gătitul ajută la eliminarea stresului.
  8. dezvoltă un hobby. Cu toții avem câte o pasiune. Fie că este vorba de dans, un sport, hand made sau orice îți place ție, acum este momentul ideal să te dedici pasiunii tale. Încearcă!
  9. citește! Dezvoltă-ți imaginația trăind alături de personajele din române sau dezvoltă-ți cunostințele citind cărți din diferite domenii.
  10. mergi la training-uri și ateliere. Aici ai șansa să cunoști oameni și să afli lucruri noi.

 RECOMANDARE

Când ai mers ultima dată la teatru?

Hai cu mine pe 31.01.2017 să ne bucurăm de”30+” la Godot, ca să îți dovedești încă o dată că viața e frumoasă așa cum e ea.

9a55c109841283d5c3c1000e2425c851

Ianuarie


Să ningă! Să ningă! Uite, am zis să ningă! Și-a nins.

După ce s-a luptat zile în șir cu Iarna, Ianuarie a învins-o în sfârșit.Și ca să ne demonstreze nouă că tradiția celor 4 anotimpuri este importantă, nu așa cum se încearcă contopirea lor în doar două anotimpuri și pentru că unii au plâns mult că nu au avut nici măcar un fulg de zapata de Crăciun, i-a adus trenă albei craieze, ca dovadă a puterii lui, trenă pe care a așternut-o peste betoanele noastre cele reci.

Acum Ianuarie s-a așezat cu toată greutatea lui pe tronul de pe care va conduce vremea  încă multe zile de acum, până când Februarie va ajunge în ținuturile noastre, cine știe cu ce surprize. Noi trebuie să ne purtăm frumos și să fim recunoscători cu acești doi coloși, altfel riscăm să îl înfuriem pe Martie ca în alți ani și să ne pocnesca cu biciul lui de ger și nea până se va îndupleca Aprilie să ne salveze.

10thingslike

Zece lucruri


Cum ar fi viața fără micile plăceri? Iată o scurtă listă cu lucrurile pe care le ador:

  1. să călătoresc noaptea
  2. muntele
  3. salatele
  4. hand made-ul
  5. jazz-ul
  6. aerul de dimineață
  7. să hoinăresc
  8. mirosul de lavandă
  9. înghețata
  10. oceanul
interior-lights-night-train-favim-com-2308264

Trenul de noapte


Îmi dansez fericirea pe sârmă. O sârmă subţire şi periculoasă. Mi s-a spus să nu privesc în jos. Dar, în dansul meu îmi arunc privirea spre abis şi pentru o secundă zăresc fundul iadului. Îmi continui piruetele. Nu pot opri dansul orice s-ar întâmpla. Deasupra mea este cerul cu bolta lui încremenită. Stelele, ca miliarde de ochi, mă privesc temându-se că aş putea aluneca.

Ce sunt eu oare între înaltul cerului şi abisul iadului. Ele există orice ar fi. Nemişcate. Înspăimântătoare prin necunoscut şi ambele atât de departe. Eu sunt matrializarea unei secunde. Eu sunt speranţă. Speranţa mea, speranţa iadului şi speranţa înaltului cer. Eu sunt în acelaș timp o promisiune şi o pierdere pentru amândouă…în potenţial.

Fără să privesc în jur îmi continui dansul. Mulţimea mă învăluie în glasuri. Unele mă strigă, altele mă laudă, altele mă ceartă, dar fiecare îmi fură o parte din suflet şi simt și mai subțire sârma  sub picioarele mele. Îmi e dor de căldură. Am cunoscut-o cândva şi am vrut s-o păstrez doar pentru mine, dar mai exista cineva căruia îi era frig…probabil mult mai firg decât mie. De atunci îmi port cele 99 de cojoace grele, dar care mă protejează de frigul ce, chiar şi aşa, îmi ajunge până în oase.

Zgomotul devine uneori atât de puternic încât îl confund cu gândurile mele şi îmi e mult prea frică să privesc în jos sau în sus. Atunci închid ochii pentru a revedea drumul de seară. Doar el linişteşte apele în care înoată semnul meu zodiacal.

Îmi place mult drumul de seară. Nu cel din cărţile vrăjitoarelor, ci drumul ăla ce îţi înlocuieşte visele cu visuri şi gândurile cu speranţe. Drumul ce se afundă în noapte. Am auzit de multe ori spunându-se că nu contează destinaţia, ci călătoria în sine. Eu zic că e importantă destinaţia, astfel călătoria îţi este motivată, iar procesele tale interioare mult mai active. Dar ştii ce? Cel mai frumos este ca la finalul călătoriei tale te aşteaptă cineva. Cineva ce a stat pe un peron într-o gară încă de când te-ai urcat în tren. Cineva care a călătorit cu sufletul alături de tine. Cineva ce are a ținut ascunsă în palton o îmbrățisare caldă.

Fără destinaţie existenţa mea ar fi efemeră. La fel ca viaţa fără iubire. Destinaţia îmi defineşte călătoria iar promisiunea unei îmbrăţişări îmi ţine de urât, în caz ca fantomele nopţii îşi fac apariţia pe la geamuri.