Condamnati la „libertate”


Suntem aproape unul de celalalt,dar nu ne vedem sau ne vedem atat de rar incat abia ne amintim unul de celalalt.Intre timp cautam.Cauta pe cineva care sa ne vada,sa ne accepte si de ce nu sa ne iubeasca.Iubirea e un ideal nu o realitate.

Toti visam la ea si ne mintim ca am gasit-o cand privim unele persoane,dar mai devreme sau mai tarziu realizam ca nu privea spre cine trebuie.Nu stim unde trebuie sa privim.Doar privim.

Din teama de a nu ramane singuri obisnuim sa ne legam de orice persoana care ne iese in cale.Ne propunem sa nu o facem,sa nu ne atasam,sa nu investim sentimente.Dar o facem fara sa ne dam seama pentru ca nu vrem sa fim singuri…de cele mai multe ori nu recunoastem sa ne doare singuratatea si dam vina pe dorinta de libertate si diversitate pentru a ne justifica nehotararea,deciziile gresite si legaturile neadecvate.

Pe cine mintim?Pe noi!

Nu ar fi mai bine oare sa ne legam de un hobby pana apare presoana potrivita,in loc sa le facem rau si altora?De ce sa tinem alte persoane in loc doar pentru ca noua ne este teama sa inaintam?De ce?

Libertatea nu este atunci cand umblii din floare in floare,ci atunci cand iti accepti „libetratea”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s