Insomnie


Noaptea e zi pentu mintea ei obosita
Vulnerabila la orice ispita
Se lasa vrajita…
De piesa ce se aude,stins,
Pe fundal.
Privirea ii este fixata pe zidul alb,
Iar sufletul departe,pe un mal
Al unei mari din inima fiintei
Salbatica si purea ca fracara dorintei
Ce o strabate domol.
Ochii ei umezi nu exprima nimic
Doar ridul de pe frunte parca ar spune
Ca de doua nopti n-a dormit.
Il asteapta inca cuminte
In compania unei cafele,acum rece
Stie ca el n-o sa vina,
Dar nu poate accepta
Nu e simplu,
Nu trece.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s