La limita cu sinele


In cadere timpul nu exista
Carnea se scurge de pe oasele zdrobite,
Mancata de viermii propriei constiinte
Dezgolind sufletul flamand de cunoastere
..nu de cunostinte.
Pus sub lupa e un copil timid
Ce se-nfioara la orice atingere
Fie ca e vorba de piele sau cuvant
Orice aluzie il „atinge”.
In suferinta nu e mangaiere
Ci disperare si pustiu,abis
Un intuneric greu,de nedesris
Iar OMUL sta pitit in colt
Plangand…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s