Relatie de dragul relatiei


Toti vrem pe cineva. Singuratarea ne impinge sa fortam lucrurile si in loc de CINEVA ne multumim cu „cineva” si ne prefacem ca iubim doar ca sa putem avea un corp pe care sa-l strangem in brate la nevoie.

Si uite asa avem relatii. Si cei care refuza relatiile, relationeaza in cluburi sau alte zone cu agitatie peste limita ratiunii clare si obiective, cu altii care la fel ca si ei”nu vor relatii”. Fie ca recunoastem sau nu, nu putem trai singuri prea mult timp ci maxim pana ne refacem dupa ultima dezamagire in urma careia ne-am promis”n-o sa am mai implic/n-o sa ma mai indragostesc!”

Relatiile sunt privite de multe persoane ca franghii ale controlului. Relatiile nu inseaamna control! Vreau o relatie ca sa nu fiu singur, nu ca sa ma conformez cu niste standarde stabilite de altii dupa tot felul de criterii sau reguli de conduita sociala. Mai mult, nu vreau o relatie ca nu mai fiu singur pentru ca atunci risc sa ma multumesc cu”cineva”, ci vreau o relatie ca sa iubesc si sa fiu iubit. Vreau o relatie ca sa ma simt complet, sa pot spune ce gandesc, sa ma pot misca liber. A nu se confunda libertatea dintr-o relatie cu libertinajul, din punctul meu de vedere acesta fiind nimic mai mult decat o manidestare ostentativa a lipsei de maturitate.

Se intampla sa tot vad cupluri care se ceara, in care partenerii in mod evident au opinii diferite si trag partea lor de sfoara in partea total opusa partenerului. Unele relatii ajung sa fie adevarata competitii ale orgoliilor, ring de box pentru ego-uri. Pentru ce atata deranj? De ce sa ne complicam cand ne putem bucura de linistea si liberatasrea pe care ni le ofera singuratatea? De ce vrem neaparat relatii daca nu stim sa le traim, sa simtim persoana de langa noi? De ce sa inlocuim comunicarea-esentiala in orice relatie interumana,pentru ca partenerii unui dialog sa se cunoasca inainte de a-si impartasii ganduri,idei si sentimente personale nu o continua cearta,o lupta a orgoliilor? DE CE TOT DERANJUL ASTA?DE CE VREM RELATII DACA NU AVEM NEVOIE?

Anunțuri

8 gânduri despre „Relatie de dragul relatiei

  1. Într-un fel sau altul, se-ntâmplă deseori să ne confruntăm cu dilema aceasta.
    În timp am învățat că <em.Impasul poate fi generat de modul în care e percepută Definiția relației. Unii o văd ca pe un ceva liber consimțit, lipsit de constrângeri, bazat pe afinitatea sufletească, greu de definit în cuvinte. Alții consideră că relația e un fel de contract în care sunt stipulate drepturi, îndatoriri și clauze care stabilesc pedepsele în cazul încălcării îndatoririlor prestabilite. Se poate întâmpla ca la inițierea unei relații definițiile să coincidă de formă, la momentul respectiv contând doar ideea de a fi cu persoana dorită. E genul de incompatibilitate care-și va arăta roadele în timp, pe măsură ce se-așterne rutina peste relație.
    N-aș ști să spun care este rețeta de succes a unei relații. Pot spune doar că Răbdarea, Dragul și Înțelegerea – bilaterale – sunt ingredientele fără de care orice însoțire e sortită eșecului, degradându-se într-un final la o relație de dragul relației…

      1. Ar fi multe de spus pe tema asta…
        Probabil și vremurile sunt de vină. În turmă cei care-și păstrează principiile sunt priviți chiorâș.
        Multe din relațiile-convenții pornesc de la promisiuni fără acoperire sau de la o pseudo-cunoaștere a persoanei de care se leagă. Reproșurile, nemulțumirile apar când imaginea persoanei de alături, estompată în faza incipientă a relației, se conturează mai clar. E poate cel mai trist moment, exceptându-l pe cel în care se realizează imposibilitatea efectuării pasului înapoi.

      2. pff…cred ca vremurile sunt de vina! Am observat ca oamenii nu incearca sa fie cu oamenii ce care au afinitate sufleteasca,ci cu oamenii care sunt -atragatori-in conceptia majoritatii…aici este vorba si de cat de mult se cunoaste fiecare in parte….Singuratatea ar mai fi un motiv al relatiilor

      3. E firesc… oamenii nu sunt clădiți pentru singurătate. Nici măcar pustnicii nu sunt complet singuri. Au Divinitatea alături.
        Nici perfecți nu suntem noi oamenii. Suntem supuși greșelii și deseori își face prezența tendința de a fi superficiali. E mai greu să privești cu atenție la ceea ce te înconjoară, e mai ușor să accepți cuvintele care îți convin…
        Sufletul e mai greu de citit, în schimb e mai ușor de studiat fizionomia. Așa se pot explica multe căderi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s