Ne cautaram peste munte


ne iubiram si planseram mult

cand destinul ne rupse in doua

plecaram peste munti

sa ne uitam privirea,

iar lacrimile le facuram roua.

a cui fu vina, indelung gandiram,

dar iertarea a cui sa fie, nu.

aleseram ca rezolvare despartirea,

dar chiar si asa sufletul nu tacu.

ne strigaram peste munti unu pe altu

si alte voci in cale ne iesira

ademenitoare, prefacute, dulci,

nici una sufletul nu-l potolira

caci sufletul simte ce e risipa

de energie, dragoste si viata

si nu statu mult inlantuit de minte.

ne cautara iarsi peste munte

caci ochii ne plangeau de dor.

nu ne gasiram!

in zadar strigam….ecoul raspundea rasunator

un gol imens cuprinse fiinta toata

si moartea parca tot mai des privea

spre sufletul flamand de iubira pura

iubirea ce odata o avea.

tradarea e pacat de moare, stim

dar iertarea moartea o alunga

si nu e moarte cu dureri mai mari

decat singuratatea, cea flamanda

a

Anunțuri

2 gânduri despre „Ne cautaram peste munte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s