Dragostea, un concept care prosteste


Cand iubesti esti surd si orb. Degeaba ti se tot spune „nu-i de tine, nu te merita”. Nu crezi nimic. Ai senzatia ca toti ceilalti iti vor raul. Vezi in jurul tau sau ai mai auzit de dezamagire in dragoste si de naivitatea adusa de aceste sentiment primejdios, dar crezi cu tarie ca tie  nu ti se poate intampla. Ai incredere oarba in partener si nu concepi  ca ti-ar face rau, ai senzatia  ca te intelege, ca te sprijina.

Iar partenerul/partenera se straduieste in prima faza sa iti prezinte lumea doar in roz, insa in timp vopseaua incepe sa cada si intri in depresie. Unde sunt visul frumos, perfectiunea, alt fel-ul? Nici nu au existat. Totul a fost doar in capul tau.

Chiar eu am incercat sa vad lumea altfel decat era. I-am acordat prezumtia de nevinovatie pana in ultimul moment, dar parca tinea neaparat sa imi dovedeasca, ca ma insel. Hmm…as zice ca sunt visatorea, poate chiar naiva pentru ca mult timp nu am vrut sa accept mizeria inevitabila. Am vrut ca cred ca traim pentru mai mult decat bani si sex.

Toate astea duc la neincredere si in avantajul cui este? Ne animalizam pe zi ce trece si ne uitam valorile, ba mai rau, la negam. Noua lume spre care aspiram sau care ne aspira ne transforma in simple corpuri animate de ego. EVOLUTIE!

Si cu toate astea ne folosim de un concept pentru a ne masca intentiile scarboase ca saliva unui lup deasupra unui cadavru. Vrem corpuri si aparente(perfecte), dar avem discutii profunde, filozofice despre cale si despre adevar. Adevarul e ca „evolutia” spre care tindem se traduce prin imaginea pe care  vrem ca  altii sa o asocieze cu noi si prin sexualizarea relatiilor interumane.

Nici nu stim ce e aia dragoste. Toti o cautam, dar nimeni nu vrea sa o gaseasca, folosindu-se de esecul amoros ca o scuza pentru lipsa de iubire de sine(desfrau, ipocrizie, nepasare).

IPOCRIZIE! Asta este dragostea azi.

Si cu toate astea mai sunt naivi care platesc pacatele altora, iubind in gol. Mai mult, am observat ca atunci cand iubesti pe cineva(esti intelegator, tolerant, altruist si incerci sa ii permiti cat mai multe) „iubiutul” abuzeaza cu obraznicie de bunavointa celui ce iubeste, ba chiar isi ia credite pana la soare si nici nu priveste inapoi.

M-am convins cu tristete ca oamenii nu sunt capabili de sentimente mari, ci doar de artificii. A trecut mult timp pana sa accept, timp in care am bajbait in intuneric de buna voie, in speranta ca voi gasi acea lumina divina, dar pana la urma a trebuit sa aprind un bec.

Oi fi eu ghinionista sau chiar  suntem prea de rahat ca specie?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s