Strada umeda


De cateva zile privesc editorul fara a reusi sa incheg vreo idee. Ploaia asta ma doare si ma vindeca in acelas timp. Seara obisnuiesc sa privesc indelung strada umeda si oamenii care mai trec din cand in cand. Imi place sa simt aroma ploii, iar frigul ma intristeaza placut. Privesc oamenii si ma gandesc ca sunt atat de prinsi de marile lor mici greutati incat nici nu mai simt stropii reci. Vad femeile din fata unui magazin, cum fumeaza si rad , ascunzandu-se de ploaie si de ele, ca si cum in fiecare zi ar face ceva nou, dar in fiecare zi le vad la fel, razand langa usa unui magazin.

Privesc oamenii. Ma intreb daca au idealuri. Unii au un mers grabit, de parca intarzie mereu undeva, iar altii par absolut nepasatori. Vad femei de 50 de ani imbracate in pantaloni foarte scurti si bluze colorate trecand pe langa adolescente invelite in negru. Ma intreb ce drama le coloreaza sau le intuneca.

Oare oamenii astia mai au idealuri?Vad cladiri de birouri. Multe. Vad luminile aprinse si oameni miscandu-se dupa ora 21 si ma intreb daca ii asteapta cineva acasa.

In timp ce ma tot gandesc uitandu-ma la fiecare trecator aud undeva, la picioarele mele, un mieunat. Tresat. E Pickles,  probabil mai vrea putin lapte.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s