Oamenii continua sa fie nefericiti


Zi de zi am de-a face cu oamenii. Ii vad peste tot. Pe strada, la facultate, la job, in mijloacele de transport, in fata blocului, seara cand ajung acasa…o „mana” de adolescenti zgomotosi care postesc tigati cumparate la bucata, pe banca din fata blocului. Uneori ii aud de la coltul strazii cum rad salbatic.

Oameni peste tot…ma lovesc de ei pe trecerea de pietoni, imi zambesc sau imi arunca restul, din spatele tejghelei, le vad flegmele aruncate pe trotuar, le aud injuraturile in trafic, rasetele, barfele, le simt respiratia in autobuzul in care se inghesuie sa ajunga…undeva, spre nicaieri.

Uneori le aud conversatiile in magazine, in parc, pe holurile facultatii, in banca din spate…Toti oamenii astia cu care am avut de-a face atata timp au ceva in comun, ceva esential, dar tecut cu vederea, ceva banal, dar in acelas timp miraculos VIATA, si desi aparent toti sunt atat de diferiti: blonzi, bruneti, roscati, buze subtiri, buze groase, pistrui, acnee, inalti, scunzi, slabi, grasi, urati frumosi etc. ei mai au in comun un lucru(care poate nu este defapt decat o expresie a primului) NEPASAREA.

Oare cum ar fi omul dupa ce pentru o clipa doar ar constientiza ca are in mainile lui o viata? Mai responsabil? Disperat? Depresiv? Panicat? Socat? Cate sinucideri ar avea loc in urmatoarele 5 minute de la aflarea „nenorocirii”?

In ultimul timp am auzit discutii in care oamenii vorbeau despre bani, despre oameni care au bani mai multi decat ei, despre obiecte pe care nu le au, dar pe care le-au vazut la altii si le vor si ei…apoi spuneau cat sunt de nefericiti. In acelas timp, soarele era pe cer, inca, dar nu s-au intrebat vreodata de ce, in jurul lor inca erau copaci verzi, dar nu s-au oprit din furtuna cuvintelor lor sa-i admire, aveau langa un partener alaturi de care imbatranisera si  care inca ii tinea de mana, dar nu si-au intors vreodata privirea sa il priveasca, sa fie recunoscatori ca nu sunt singuri(cauza din care altii, tineri, se sinucid), pe strada toti se duc in diferite directii, unii grabiti, altii mai relaxati, dar nu s-au intrebat nici o data de unde vin.

Oamenii continua sa fie nefericiti…..dar comerciantii au vandut multe flori si martisoare azi!:)

 

Anunțuri

7 gânduri despre „Oamenii continua sa fie nefericiti

  1. Sunt nefericiți pentru ca vor. Pentru ca așa s-au obișnuit și nu pot, nu știu să trăiască fără nefericire.
    Să ai cea mai fericită primăvară 🙂

  2. Asta e principiul dovezii sociale. Uite și vecinul e trist, și nea Ion are neajunsuri, si Maria se plânge de căsnicie. Trăim într-o tara în care corupția e mare, ce rost are sa fim fericiți? Eu consider ca asa e nația noastră, mai plângăcioși, mai cu comunismul în sange. Acum, dacă nu e cu supărare, aș dori să vă las un articol scris de mine pe aceeași tema, care se numește „De ce romanii nu sunt fericiți precum alte natii”.
    http://regeleleu.ro/de-ce-romanii-nu-sunt-fericiti-precum-alte-natii/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s