SOLITUDINE


Stii momentul ala, in mijlocul noptii, cand deodata realizezi cat de singur esti in camera ta, eventual mica, in mijlocul lucrurilor tale, care te inconjoara mute, dar care poarta cate o bucatica din amintirile tale domestice, lucruri pe care le stii atat de bine, dar care deodata iti devin straine si desi ai in jur tot ce iti trebuie, te simti ca si abandonat in mijlocul unei paduri, ale carei zgomote, oricat de fine, iti par un motiv de panica si incepi sa alergi printre copacii pe care ii vezi ca eventuali inamici, intr-o noapte cu luna plina?Te astepti ca din clipa in clipa sa auzi vreun urlet de lup sau sa iti atraga atentia vreo umbra misterioasa si rece cum ai vazut in filmele care uneori nu te lasa sa dormi.

Privesti in jur, strain in propria-ti lume. Strain de gandurile ce iti tineau creierul in echilibru cu cateva secunde in urma. Privesti atent fiecare obiect incercand sa intelegi ce te-a legat de el, de ce nu iti mai spune nimic si dintr-o data te cuprinde o dorinta nebuna de duca….o furie inexplicabila iti trece precum curentul electric prin corp, combinata cu o spaima ce te imobilizeaza pentru cateva secunde. Iti cauti in minte o imagine calma…poate imaginea aceleiasi camere asa cum o percepeai ieri…doar ca acum acea imagine nu mai face parte din amintirile tale calde si iar simti ca vrei sa pleci, sa te rupi de mediul acela, brusc devenit ostil.

Iti cade privirea pe o sticla pe jumatate plina de vin. Un vin rosu, ce te intretinuse cateva seri la rand, vin pe care acum il vezi ca pe o licoare magica, licoare ce te-ar putea elibera de presiunea ce pare ca vrea sa iti sfasie toracele. Bei. Bei cu o sete de care nu te credeai in stare, ca si cum ai fi strabatut desertul Sahara si incerci sa nu te gandesti la nimic. Lasand sticla din mana iti anlizezi pentru cateva secunde starea, apoi camera, apoi viata…

Esti tot singur in mijlocul unor obiecte mute, care par sa se fi linistit…Te intrebi daca vinul a reusit sa adoarma fiara…in capul tau un ecou de ameteala iti inmoaie picioarele, dai play unei piese din playlist. Vocea aceea familiara iti sopteste cuvinte ce in capul tau se leaga anapoda ca intr-un dans nebun pe malul marii….deja simti cum te desprinzi de singuratatea ce incercase sa te rapuna, cruda, rece….Ai in minte imagini si in cap o durere surda…Gandul se lasa purtat prin culori, forme, amintiri vagi, simti o usoara caldura si intr-un final adormi leganat, ca intr-o barca pe un lac linistit, de imagini spre o alta lume…un vis.

 

Anunțuri

2 gânduri despre „SOLITUDINE

  1. cred ca in viata asa cum a zis si Steve Jobs pe patul de moarte sunt oamenii, relatiile, familia asa cum e ea cu bune si cu rele..muncim atat de mult ca sa avem bani sa ne cumparam lucruri iar la sfarsit le simtim raceala, inutilitatea cand vine vorba sa ne hranim sufletul…ne alegem cu ce si in ce am investit timpul, energia..iubirea..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s