Cu copilul cum ramane?


Am auzit de curand o poveste despre o fata de la tara care a ramas insarcinata cu un copil al carui tata nu se cunoaste si care a fost incurajata de cei din mediul in care traieste(pentru ca sarcina era deja avansata si nu se mai putea face avort, cand a fost descoperita rusinea) sa isi abandoneze copilul intr-un spital, undeva intr-un oras indepartat…sa nu stie nimeni.

Astfel de cazuri se intalnesc destul de des. Copii abandonati in spitale din diferite cauze. Copii ale caror aripi sunt taiate la nastere…copiii ce vor intr-a mai apoi intr-un sistem neglijent si monstruos(orfelinatele de la noi)…ca sa nu mai vorbesc despre integrarea sociala aproape inexistenta.

De remarcat in povestea aceasta este aditudinea celor din jur, care acuza moravurile mamei si vorbesc despre copil ca despre o buba. Pastrarea  copilului ar reprezenta in acest caz dovada moralitatii indoielnice a mamei „incoltite” de judecatile celor din jur.

Dar totusi, cum ramane cu copilul?

Nu pot vedea decat o mentalitate bolnava care biciuieste in loc sa indrepte…care da cu piatra in loc sa dea un sfat dine gandit si moral. De remarcat indiferenta si chiar ura cu care se vorbeste de acel copil improscat cu noroi inca din pantecul mamei lui. Soarta lui este fara mila decisa de plebea care se ingrijeste de rusinea situatiei si pentru care viata unei fiinte umane  nu conteaza: „sa-l lase in spital”…cui ii pasa(de un copil din flori).  O mentalitate bolnava care incurajeaza „crima”. Care incurajeaza „ascunderea dovezilor” in loc de asumarea responsabilitatii. Ochiul critic al societatii ar trebui sa fie modelat spre acordarea de suport astfel incar genul acela de situatii sa nu se mai intample.

Nepasarea asta este mare problema a oamenilor. Nepasare este egala cu crima din punctul meu de vedere si este construita pe rautate, lipsa educatiei, ignoranta si lipsa sensibilitatii. Nepasarea fara limite creaza probleme pe termen lung si are multe forme: de la „lasa, ma, ce-ti trebuie carte, hai la munca(lucru des intalnit in mediul rural)  pana la „ce telefon/ tableta vrei?”

Sper totusi ca povestea aceasta sa ramana doar o poveste…

Anunțuri

7 gânduri despre „Cu copilul cum ramane?

  1. Din păcate, această poveste este pura realitate crudă. S-a ajuns la „copii care au copii”. Sunt arătaţi cu degetul, bătuţi şi denigraţi. Dar a încercat cineva să îi educe şi să îi inveţe să facă diferenţa dintre bine şi rău? Multora le este foooarte uşor să pună etichete, fără să analizeze.
    Când vom învăţa să ne uităm în grădina noastră?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s