Oamenii nu mai au timp pentru oameni


Oamenii nu mai au timp pentru oameni. Nu mai vor sa aiba timp, caci, cred ei, timpul a ramas atat de putin incat nici lor nu le ajunge. Zilele sunt prea scurte pentru a iubi, iar viata prea scurta pentru a o trai. Robotizati, alergam toti dupa un tren iluzoriu, ignorand cu desavarsire peisajul din jur. Si asa ajungem foarte departe, extenuati si saraci pe interior….

Obisnuiti si incurajati sa traim un mod de viata material, in care inlocuim oamenii cu obiectele si sentimentele cu senzatiile uitam de noi insine, pierzandu-ne printre imagini si tipare in care vrem sa ne incadram pentru a fi acceptati, placuti, respectati, temuti, iubiti.

Oamenii nu mai au timp pentru oameni iar butonul „next” este tot timpul activat. Suntem intr-o continua cautare fara sa dam o sansa oamenilor pe care ii avem deja si pana la urma ajungem sa nu mai simtim…ajungem goi pe interior in fata unui om nou in vietile noastre si pe care il comparam cu iluziile noastre, pierderile noastre si astfel il”denaturam” pana ramanem fara el. Si astfel ne continuam cautarea…flamazi de trup nou.

Renuntarea(la cineva) este folosita ca un scut(sau un „o fac pentru tine”), cand defapt nu este altceva decat lipsa curajului de a lupta pentru fericire. Toti alergam dupa acest concept cautand forma lui desenata de altii si nu facem decat sa traim cautarea, uitand ca  noi suntem izvorul fericirii noastre si tot noi putem fi izvor de fericire si pentru altii, doar daca pentru o clipa am privi in jur si am da o sansa ochilor care ne privesc bland, buzelor inchise, glasurilor mute, strangerilor de mana, imbratisarilor calde etc.

Renuntam la fericire de teama ca o vom pierde intr-o zi. Renuntam la oameni pentru ca nu sunt conform stereotipurilor pe care ni le-am creat, renuntam la noi din teama de noi.

Suntem ipocriti in alegerile noastre de cele mai multe ori, si nepasatori dupa ce obtinem ce vrem. Credem ca meritam tot timpul mai mult si ignoram  misterele…vrem totul pe fata, respingand magia pe care ne-o ofera descoperirea pas cu pas a unui om.Preferam calea usoara, rapida si sigura…catre…ceea ce mai nou definim „a trai”. Refuzam provocarile si ne multumim cu „bani putini”…lasand comorile ascunse in munte.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s