„Domnisoara, nu vrei flori?”


Suntem oameni si traim printre alti oameni ca noi, astfel suntem aparent protejati de singuratate. Dar uneori parca as vrea sa ma mut pe o planeta unde sa fiu singurul om. O planeta unde sa existe(in afara de mine) doar vedetatie, vegetatie blanda, pasnica, protectoare.

Este frumos sa observi. In diversitatea lor, oamenii te pot fermeca, surprinde, distra, dar si enerva. Da! Te pot enerva si chiar intr-o multime de feluri. Te pot enerva cand mergi la munca si se blocheaza in intersectie, te pot enerva in autobuz cand te calca pe picioare, te pot enerva la piata cand fura la cantar, te pot enerva in timp ce te uiti cu ei la acela film si te pot enerva chiar si sambata dimineata oferindu-ti un buchet de flori etc.

Unele femei adora florile si le place sa el primeasca in dar. Altele considera ca un buchet frumos colorat este un semn de respect, altele adorm cu gandul la trandafirul catifelat pe care tocmai l-au primit, pretuindu-l ca pe insasi dragostea. Alte femei sunt indiferente cand este vorba de flori, iar altele …se enerveaza cand le sunt oferite. Da, uneori buchetele de flori pot fi foarte enervante. In special cele oferite dezinteresat, sambata dimineata, devreme…foarte devreme, vis-a-vis de autogara spre care alergi tragand dupa tine cateva bagaje grele.

Da! Eu sunt aia! Eu sunt tipa a carei dimineata de sambata a fost distrusa de un buchet nevinovat de flori. Dupa cum spuneam, oferirea florilor este o treaba pretentioasa. M-am revoltat pe flori, nu pe florareasa dezinteresata, care mi le-a oferit in cel mai prost moment cu putinta. Alergam spre autogara tragand dupa mine 3 bagaje grele. Mainile ma dureau si abia asteptam la ajung la autobuzul al carui program nu il stiam si imi faceam in minte planul legat de ce o sa fac pana cand va pleca urmatorul autobul, in caz ca il pierdusem deja pe cel matinal. Pietarii inca nu isi pusesera marfa pe tarabe in mica piata din fata autogarii. Mergeam repede pe trotuarul ingust, tragand dupa mine bagajele, cand deodata aud „Domnisoara, nu vrei flori?”  Imi arunc privirea in dreapta mea. O femei cu cateva buchete se uita in stanga si in drapta pe strada. Tonul vocii ei nu imi dadea de inteles ca se grabea sa vanda, desi se afla acolo la o ora destul de nepotrivita, zic eu. Practic, eu treceam pe acolo, ea avea flori in mana, asa ca, de ce nu…hai sa arunce niste cuvinte asteia care trece! Asta ca si cum nu ar fi observat  ca in ambele maini tineam bagaje grele si ma duceam grabita spre autogara. Da, m-am enervat teribil. M-am enervat pentru ca inca o data, oameni de la care nu m-as fi asteptat, pe care nu ii suspectam, mi-au dovedit ca prostia este o realitate mult mai prezenta decat tot vreau eu sa cred.

Practic, femeia respectiva, fara sa se gandeasca, a aplicat un automatism.Ea vinde flori si intreaba orice trecator daca vrea sa cumpere.  Eu clar nu eram norocul ei in dimineata aia. Si era vizibil lucrul asta, dar ea nu s-a gandit la circumstanele in care ma aflam eu. Ea nu s-a gandit la nimic, doar a zis..ca poate, poate. Totul a fost un reflex al carui unic reziltat a fost enervarea mea, care am stat careva secumde in loc, uimita de putina judecata a oamenilor.

Plecand de la povestea asta, as putea trage concluzia ca foarte multi nu reusesc in viata pentru ca(pe scurt) nu se adreseaza cui trebuie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s