Oamenii care afirmă că nu există iubire sunt oamenii care se mulțumesc cu puțin


                      Oamenii care afirmă că nu există iubire sunt oamenii care se mulțumesc cu puțin.
Societatea actuală ne învaţă că e bine să fim egoişti pentru a ne proteja sufletele, la un moment dat rănite, de posibilele ameninţări încarnate cu care avem de-a face pe parcursul vieţii noastre. Societatea nu ne oferă modele morale de reuşită în relaţii. Prin „societate”(ca şi mână manipulatoare) nu mă refer la filmele sau muzica de masă care de regulă abordează teme adolescentine construite special să impresioneze, până la lacrimi, inimi uşoare de femei gâşte, nu mă refer nici la persoanele publice care în majoritate sunt veritabile aşa NU, împachetate frumos ca să sclipească în capu” unora.
Mă refer la oamenii din jurul nostru (căci noi toţi suntem societatea, o influmentam şi ne lăsăm influenţaţi de ea în acelas timp), oamenii cu care interacţionam şi care ne influenţează zilnic, prin poveştile lor de viaţă, prin viziunea asupra lumii şi asupra lucrurilor. Dacă ei iau decizii greşite sau dacă lor le merge prost ajungem să credem că aşa e lumea. Uităm că şi noi suntem un element al lumii pe care o întregim prin viziunea noastră, care cu cât este mai puţin originală cu atât mai naşpa e lumea.
                          Avem doar cerinţe de la oameni, oameni cărora nu le oferim nimic (sau prea puţin faţă de cât pretindem) şi pe care îi schimbăm cu un simplu NEXT dacă ei nu se încadrează perfect în tiparul pe care ni l-am creat în timp… un ideal absurd şi egoist. După multe încercări de a găsi partida perfectă sfârşim deziluzionaţi şi ne mulţumim cu orice vine. Aşa îşi scad unii standardele şi după se plâng ca nu există iubire. Apoi, iubirea nu e despre ce primeşti, ci despre ce oferi. Iubirea nu este condiţionată nici măcar de existenţa sau inexistentă reciprocităţii. Ea există sau nu există. Restul sunt doar scuze, mijloace sau slăbiciuni.
Cel ce spune că iubirea nu există este cel ce se mulţumeşte cu puţin. Adică cu orice vine, adică se decolorează pe el ca o haină purtată de multe ori, în cazul ăsta purtată de mulţi oameni. Iubirea vine când n-o cauţi în oricine. Iubirea vine când te respecţi pe tine înainte de toate şi de toţi.
În iubrie accepţi orice în afară de ceea ce te face nefericit! Să spui depre cei/cele cu care ai fost că sunt naşpa, prosti, rai, curve, idioţi… nu faci decât să te descrii pe tine, căci ” ce se aseamănă se adună”. Oamenii cu care ai fost sunt rezultatul unei decizii fericite sau nefericite pe care ai luat-o la un moment dat. Ei sunt o lecţie sau o bucațică de rai. Nu ţi-ai pierdut puterea de a iubi datorită lor, ci datorită ţie… şi tot tu o poţi redobândi prin tine, nu prin alţii! Să îţi pui fericirea în alţii e o investiţie proastă (că tot trăim într-o lume a economieie şi afacerilor).
Apoi mai sunt cei ce afirama că nu există iubire ca să îşi justifice stricăciunea. Ca să poate dormi mai bine după un desfrâu. Ei sunt o problemă doar pentru aia slabi care cred ce zic alţii, nu se încred în ce simt ei. Adică majoritatea.(dar asta este altă poveste)
                        Când e vorba de oameni, cu puţin de aici şi puţin de acolo nu se face mult!

Anunțuri

2 gânduri despre „Oamenii care afirmă că nu există iubire sunt oamenii care se mulțumesc cu puțin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s