femeia îmbătrânită


puneți rujul rosu

pe buzeleți îmbărtânite,

femeie….

și așteaptă-ți în dolui,

amorul.

vopsește-ți părul, albit, în albastru

femeie….

și poartă-ți cu eleganță doru’

dospit.

nu mai ai timp  pentru iubit,

femeie,

dar tu înca nu ți-ai potolit

focul din vene,

neadormit.

lasă-ți loc pentru tine,

femeiei….

în inima, ca o fântână,

secată de vreme….

și lasă-ți sufletul adormit…

să  respire, alene

florile din vază,

ce s-au ofilit.

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s