Oglindă oglinjoară


Multe fetițe visează să se căsătorească cu un prinți, să mearga la baluri și să poarte cele mai frumoase rochii. Ba chiar am auzit un caz real în care o fetiță și-a dorit atât de mult să se căsătorească cu un print încat a reușit și acum locuieste în castelul lui.. Eu nu am fost una dintre acele fetițe pe care, cu excepția menționată mai sus (excepție care confirmă regula) le consider naive, dar asta nu m-a oprit să port cea mai frumoasă rochie de seară la o sindrofie la care am fost prezentă într-un vis pe care l-am avut de curând.

Nu îmi amintesc cum a început totul, dar știu că eram pe un drum de țară, călare pe un cal alb ce ma ducea în galop spre o cetate al cărui unic turn răsărea din spatele unor copaci cu frunze arămii. Îmi amintesc dealurile peste care toamna își pusese pătura de frunze moarte.  Atât până la cetate.  Am sărit din șa pe o alee pietruită si fără să mă gândesc la ce fac. Ca și cum eram ademenită de o chemare stranie am urcat în grabă cele 15 trepte ale cetatii.

Abia când am ajuns pe ultima treaptă m-am gândit la mine.  Mă simțeam ușoara ca o pană, zveltă, liberă.  La intrare, fix în fața mea era o oblindă. Am dat nas în nas cu mine ca și cum aș fi întâlnit o străină. Corpul îmi era împodobit de o frumoasă rochie neagră.  Lejeră și elegantă în acelaș timp, a reușit să îmi aducă, ca un magnet  ce părea a fi, toate privirile invidioase ale sutelor de fete, care mai de care mai dichisite, ce își făceau apariția, singure sau în grupuri la marele eveniment.  Mi-am privit apoi picoarele. WOW. Purtam o pereche de pantofi cu toc ce nu stiu cum de nu m-au împiedicat în alergarea mea. Defapt stiu. Nu m-au împiedicat pentru că erau perfecți pentru mine. Ca și cum un pantofar și un croitor, ambii magicieni, lucraseră cot la cot pentru a crea o cea mai frumoasă ținută din lume.  Defapt, imagineile ținutei mele nu erau întamplătoare. Cu câteva zile înainte o prietenă apropiată mă rugase sa o ajut să își aleagă o rochie de pe answear.ro pentru o nuntă . Acum eu purtam rochia ei.

large_img_796783.jpg
sursa:answear.ro

Ușor ușor soarele a părăsit cerul pe care îl priveam pe una dintre marile fereste. Toată lumea aștepta ceva. Parcă era o tensiune ce gatuia cuvintele rostire de oamenii din jur. Toți așteptau. Toți îl așteptau.  Parcă și pe mine mă cuprinsese o așteptare a ceva despre care nu aveam habar și în timp ce încercam să îmi descifrez sentimentul, EL a apătur. Purta o cămașă albă. Avea o privire pătrunzătoare și inteligentă.  Parea că nu aude toate susipinele ce se nașteau și mureau langa el. Era rece, indiferent și…tăcut. Cine este arogantul acesta, ma întrebam, fară a-i putea vedea fața.

Spre miezul nopții, după ce am dansat pe zeci de melodii pe care nu mi le mai amintesc m-am trezit din beția muzicii în stransoarea unor brate acoperite de panză albă, fină. Mi-am deschis ochii, cu inima bătandu-mi cu putere….Tic tac, tic tac….UP UP UP UP!

Am sărit periată din pat. Era ora 8. Ah! Măcar de aș fi reușit să-i văd fața.

Articol publicat pentru SuperBlog.

Anunțuri

Un gând despre „Oglindă oglinjoară

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s