Ia-le tu pe toate!


Azi ne-am întâlnit pe un vârf de munte. Eu şi gândul meu dintâi, azi. Privim în gol, tăcuţi. Simt cum, din când în când, mă priveşte cu coada ochiului. Ştiu la ce se gândeşte, doar este gândul meu, dar, ca o rândunică ce nu îşi recunoaşte puii după ce aceştia au fost pătaţi de mirosul unei atingeri străine, nici eu îl recunosc, căci, poartă amprentă străină.

Am senzaţia că propriile gânduri mă înşală de la un timp, cu tine. Tot încerc să le adun la un loc, să le şcolesc, înainte de a le lăsa libere în lume, dar cumva…tot îmi scapă câte unul…care apoi le corupe pe toate celelalte. Ah…mă lupt cu morile de vânt ca Don Quijote.

De ce a trebuit să îmi iei şi primul gând? Nu ţi-au ajuns toate celelalte?

Gândul continuă să mă privească tăcut. Simt că se apropie şi alte gânduri. Multe alte gânduri. Cum ne-au găsit? Nu le aud, le simt. Le simt cum îşi dau coate şi aproape încep să râdă. Să râdă de mine.  Azi trebuie să le pun la punct! Dar dacă totuşi nu o să reuşesc?! ȘTIU! Le trimit pe toate la tine. Oricum, de mult nu-mi mai aparţin cu adevărat. Îmi creez eu altele noi. O să le educ să iubească natura şi orice este inofensiv. O să le cresc armură foarte rezistentă şi săbii de oţel , în caz că se mai gândească cineva să-mi sară în grădină. Iar zidurile o sa le împodobesc cu trandafiri spinoşi. O frumuseţe!

jjk

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s