Bloody Wood (Part 1)


Partea 1

Ajunsesem deja de 20 de minute în gară. Un singur bec, într-un colţ, încerca să arunce spre cimentul peronului un fascicul slab, cât să atragă atenţia că acolo este o gară. Călătorii ce coborâseră odată cu mine dispăruseră repede în umbra nopţii de toamnă. Încă aşteptam.

După încă 30 de minute aud un zgomot de paşi undeva în stânga mea. Nu puteam să văd cine e.

„Hmmmm” aud o voce ce încerca să îşi facă simţită prezenţa.

Mă straduiec să tai întunericul cu vederea îngustându-mi ochii.

„Cine-i acolo?” am întrebat speriată.

„Ce caută o domnişoară aşa…dichisită…în locul ăsta uitat de lume?” a spus vocea încercând să fie cât mai mieroasă.

„Dar acesta nu este un loc uitat de lume. Este gara Rur.” am spus încrezătoare în informaţiile mele.

„Ha…eşti chiar aşa sigură? Uită-te pe tăbliţa de deasupra gării, fetiţo.” spuse vocea uşor batjocuritor.

Am vrut să fac câţiva paşi şi să citesc scrisul de pe tăbliţa, dar mi-a fost teamă să ies de sub fasciculul de luimina.

„Dar tu cine eşti?”.

„Eu…Ai auzit de călăreţul fără cap?”

„Da. Dar astea-s poveşti?” am spus încercând să par sigură pe mine.

„Eu sunt hoţul fără nume, mică Julieta” a răspuns el, accentuându-mi numele.

„De unde îmi ştii numele?” am întrebat trădând o curiozitate împletită cu teamă.

Nu mi-a mai răspuns. Am auzit din nou paşii, dar de data aceasta îndepărtându-se.

„Ne mai vedem, fetiţo. Să dormi bine”

Când nu am mai auzit nici un sunet am ieşit de sub lumina slabă a becului şi am citit ce scria pe tăbliţa de deaspura gării „Bloody Wood”.

Reclame

SOLITUDINE


Stii momentul ala, in mijlocul noptii, cand deodata realizezi cat de singur esti in camera ta, eventual mica, in mijlocul lucrurilor tale, care te inconjoara mute, dar care poarta cate o bucatica din amintirile tale domestice, lucruri pe care le stii atat de bine, dar care deodata iti devin straine si desi ai in jur tot ce iti trebuie, te simti ca si abandonat in mijlocul unei paduri, ale carei zgomote, oricat de fine, iti par un motiv de panica si incepi sa alergi printre copacii pe care ii vezi ca eventuali inamici, intr-o noapte cu luna plina?Te astepti ca din clipa in clipa sa auzi vreun urlet de lup sau sa iti atraga atentia vreo umbra misterioasa si rece cum ai vazut in filmele care uneori nu te lasa sa dormi.

Privesti in jur, strain in propria-ti lume. Strain de gandurile ce iti tineau creierul in echilibru cu cateva secunde in urma. Privesti atent fiecare obiect incercand sa intelegi ce te-a legat de el, de ce nu iti mai spune nimic si dintr-o data te cuprinde o dorinta nebuna de duca….o furie inexplicabila iti trece precum curentul electric prin corp, combinata cu o spaima ce te imobilizeaza pentru cateva secunde. Iti cauti in minte o imagine calma…poate imaginea aceleiasi camere asa cum o percepeai ieri…doar ca acum acea imagine nu mai face parte din amintirile tale calde si iar simti ca vrei sa pleci, sa te rupi de mediul acela, brusc devenit ostil.

Iti cade privirea pe o sticla pe jumatate plina de vin. Un vin rosu, ce te intretinuse cateva seri la rand, vin pe care acum il vezi ca pe o licoare magica, licoare ce te-ar putea elibera de presiunea ce pare ca vrea sa iti sfasie toracele. Bei. Bei cu o sete de care nu te credeai in stare, ca si cum ai fi strabatut desertul Sahara si incerci sa nu te gandesti la nimic. Lasand sticla din mana iti anlizezi pentru cateva secunde starea, apoi camera, apoi viata…

Esti tot singur in mijlocul unor obiecte mute, care par sa se fi linistit…Te intrebi daca vinul a reusit sa adoarma fiara…in capul tau un ecou de ameteala iti inmoaie picioarele, dai play unei piese din playlist. Vocea aceea familiara iti sopteste cuvinte ce in capul tau se leaga anapoda ca intr-un dans nebun pe malul marii….deja simti cum te desprinzi de singuratatea ce incercase sa te rapuna, cruda, rece….Ai in minte imagini si in cap o durere surda…Gandul se lasa purtat prin culori, forme, amintiri vagi, simti o usoara caldura si intr-un final adormi leganat, ca intr-o barca pe un lac linistit, de imagini spre o alta lume…un vis.